Sărbătoarea Hanukkah, cunoscută ca „Sărbătoarea luminilor” sau „Crăciunul evreilor”, se sărbătoreşte timp de 8 zile, la începutul lunii decembrie. În ebraică, „Hanuka” înseamnă „dedicare”, şi ea este simbolizată de o menoră cu nouă braţe, numită din secolul al XIX-lea „hanukiya”.
Evenimentele care au inspirat sărbătoarea de Hanukkah au avut loc într-o perioadă întunecată a istoriei iudaice. În jurul anului 200 î.Hr., Iudeea, cunoscută ca „Pământul lui Israel”, a fost condusă de regele seleucid al Siriei, Antiohie al III-lea, care le-a permis evreilor practicarea religiei iudaice. După moartea sa, la conducere a venit fiul său, Antiohie al IV-lea, care se pare că nu i-a moştenit bunăvoinţa tatălui său:sursele antice relatează faptul că noul lider seleucid a interzis iudaismul şi le-a impus oamenilor să venereze zeii greci. În 168 î.Hr., soldaţii săi au invadat Ierusalimul, omorând sute de oameni şi profanând Celui de-Al Doilea Templu Sfânt al oraşului, ridicând un altar închinat lui Zeus şi sacrificând porci în incintă. Conduşi de un preot numit Mattahias şi cei cinci fii ai săi, un număr mare de evrei s-au răzvrătit împotriva lui Antiohie şi monarhiei seleucide. Când Mattahias a murit în 166 î.Hr., fiul său Iuda, cunoscut ca Iuda Macabeul, a prelua conducerea şi în numai doi ani evreii au învins dominaţia elenă, bazându-se în mare parte pe tactică de gherilă. Rebelii conduşi de Iuda Macabeul au curăţat Cel de-Al Doilea Templu de prezenţa păgână, au reconstruit altarul şi au aprins menora, lumină care era menţinută aprinsă în fiecare noapte, simbol al creaţiei şi cunoaşterii.
Sursa: historia.ro